În aprilie 2026 am plecat spre Everest Base Camp cu primul grup Nomad Exped. A fost un episod-pilot: am vrut să văd cum arată turul exact așa cum îl propun, cu oameni reali, înainte să-l deschid pentru un grup întreg în 2027.
Un grup de patru
Grupul a fost foarte restrâns: patru oameni. Unii mă știau de pe Instagram, alții au venit prin recomandarea prietenilor. Pentru un pilot, mărimea asta a fost exact ce trebuia. Am avut timp să vorbesc cu fiecare, să văd ce întrebări apar și unde au nevoie oamenii de mai multe informații înainte de plecare.
Traseul a fost cel pe care îl fac și în 2027: prin Gokyo și peste pasul Cho La, apoi spre tabăra de bază Everest. E mai lung decât drumul clasic dus-întors, dar are două avantaje mari: mai mult timp pentru aclimatizare și peisaje pe care drumul clasic nu le are.
Ziua cea mai grea
Pentru mine, ziua cea mai grea a fost trecerea pasului Cho La. Nu din cauza pasului în sine, ci pentru că l-am urcat cu probleme de stomac. E genul de zi care îți arată cât contează să ai o farmacie personală bine făcută și cât de mult te ajută un ritm calm, chiar și când te simți bine.
Oamenii din grup s-au descurcat exemplar, atât pe Cho La, cât și în zona Gokyo. Nu am avut pe nimeni care să rămână în urmă sau să trebuiască să renunțe.
Fără rău de altitudine
Nimeni din grup nu a avut rău de altitudine. Nu cred că a fost noroc. Turul e gândit cu suficient timp de aclimatizare, cu zile în care urcăm mai sus și ne întoarcem să dormim mai jos, și cu un ritm care nu forțează pe nimeni.
Gokyo Ri și noaptea de la tabăra de bază
Gokyo Ri e un loc care mă fascinează de fiecare dată. De sus vezi lacurile Gokyo, ghețarul Ngozumpa și, în zilele senine, Everestul și vârfurile din jur.
Momentul culminant a fost însă la tabăra de bază Everest. Am dormit acolo în cort, iar ce mi-a rămas cel mai clar în minte este bucuria oamenilor care ajunseseră la obiectivul turei. După zile întregi de mers, să-i vezi cum realizează unde sunt e motivul pentru care fac asta.
Echipa locală
Am lucrat cu o agenție locală din Nepal, care a asigurat ghidul, porterii, cazarea și permisele. Au fost foarte deschiși, au răspuns la toate întrebările și au fost alături de noi în fiecare moment, nu doar pe traseu.
Ce schimb pentru 2027
Turul a mers bine, dar un lucru îl ajustez: turele scurte de aclimatizare după ce ajungem în locul în care înnoptăm. În 2026 le-am făcut în câteva zile; în 2027 le adaug în mai multe zile. Urci puțin mai sus după-amiaza, cobori să dormi, iar corpul se adaptează mai ușor pentru ziua următoare.
La întoarcere
Participanții s-au întors în Kathmandu foarte mulțumiți. Părerile lor, cu numele lor, vor apărea separat pe site, iar fotografiile din fiecare etapă (Lukla, Namche, Gokyo, Cho La, tabăra de bază, Kala Patthar) le adaug în curând și aici.
Pilotul mi-a confirmat ce credeam: ritmul realist și timpul de aclimatizare contează mai mult decât orice altceva pe drumul spre Everest Base Camp.
