Everest Base Camp + Island Peak

Zborul din România pleacă pe 11 aprilie, iar pe 12 aprilie aterizăm în Kathmandu.

Transfer de la aeroport la hotel și un prim contact cu un oraș colorat și gălăgios. Timpul liber e bun de pierdut pe străduțele din Thamel, cartierul din centrul orașului, unde guști mâncarea locală și te uiți la obiectele lucrate de mână din magazine. Seara ne vedem la cina tradițională de bun venit.

Pregătim cele două bagaje: rucsacul pe care îl duci zilnic și, separat, sacul pe care îl duce porterul. Ținem cont de limita zborului spre Lukla, de 15 kg de persoană cu tot cu bagajul de mână. Restul zilei e liber, pentru Thamel și pentru ultimele cumpărături de echipament.

Ziua începe cu noaptea în cap. Mergem cam 4-5 ore cu mașina până la aeroportul din Ramechhap (Manthali), de unde pleacă zborurile spre Lukla în sezonul de primăvară. Zborul durează în jur de 20 de minute și trece pe lângă o bună parte din lanțul Himalaya. Pista din Lukla e foarte scurtă, în pantă, pe o buză de deal înconjurată de munți înalți, iar zborurile depind mult de vreme.

După ce organizăm bagajele și ridicăm permisele, pornim la drum prin primele sate de munte. Prima noapte o petrecem într-un teahouse, o casă de oaspeți nepaleză. Facilitățile sunt simple, dar suficiente.

Mergem de-a lungul râului și îl traversăm de mai multe ori pe podurile suspendate de fier. Des ne oprim ca să lăsăm să treacă o caravană de iaci sau de măgari, care duc marfă între sate. Înainte de Namche urmează o urcare lungă și abruptă, de aproximativ 600 m, cea mai grea parte a zilei.

Namche e cel mai dezvoltat sat de pe traseu și poarta spre valea Khumbu. Are o cafenea cu cafea foarte bună, un pub irlandez și, sâmbăta, un târg cu produse locale și cu marfă adusă cu avionul până la Lukla și apoi în spate de porteri. Brânza de iac trebuie gustată.

Urcăm mai sus decât dormim, ca să-i dăm corpului timp să se obișnuiască. La punctul de belvedere bem un ceai și ne uităm la toată valea pe care o vom urma în zilele următoare, cu Everestul (8.849 m) în fundal. Pe drumul de întoarcere trecem prin Khumjung, unde vizităm mănăstirea și școala construită de Edmund Hillary. Hillary a ajuns primul pe vârful Everest, împreună cu Tenzing Norgay, în 1953, și s-a implicat mult în dezvoltarea comunității sherpa. Opțional, în Namche se pot vizita Muzeul Culturii Sherpa și muzeul Parcului Național Sagarmatha.

După Namche, drumul se desparte. Valea principală duce spre tabăra de bază, iar poteca spre lacurile Gokyo e mult mai puțin umblată. Noi o alegem pe a doua. E o zi lungă, cu urcări și coborâri, în care trecem pentru prima dată de 4.000 m.

Încă o zi mai ușoară la altitudine mare, ca aclimatizarea să se facă treptat. Mergem de-a lungul văii Gokyo, sălbatică și înconjurată numai de giganți.

Ziua e dedicată aclimatizării, ca să ne adaptăm treptat la altitudine înainte de Gokyo și de pasul Cho La. Facem o tură scurtă mai sus de sat, după cum decide ghidul, și ne întoarcem să dormim tot la Machhermo.

O zi cu peisaje foarte frumoase. Drumul trece pe lângă primele lacuri Gokyo și ajunge în sat, pe malul celui de-al treilea lac. După-amiaza mergem până la al cincilea lac, de unde se vede foarte bine vârful Everest. Lângă lacuri curge Ngozumpa, cel mai lung ghețar din Nepal, de aproximativ 36 km. De aici se vede și fața sudică a vârfului Cho Oyu (8.188 m), încă un vârf de peste opt mii de metri.

Imediat după micul dejun urcăm pe Gokyo Ri. Urcarea nu e dificilă, dar e superbă: de sus se văd lacurile și patru vârfuri de peste 8.000 m, Cho Oyu, Everest, Lhotse și Makalu. Pe lângă etapa zilei, Gokyo Ri înseamnă aproximativ 600 m de urcare și tot atâta coborâre.

După coborâre continuăm spre Thaknak și traversăm ghețarul Ngozumpa. Peisajele de pe morenă sunt spectaculoase, iar de pe Gokyo Ri o vezi întreagă înainte să pui piciorul pe ea.

Traversarea e lungă și grea. Plecăm dis-de-dimineață, pentru că durează cel puțin 8 ore, și urcăm încet, ca să-i lăsăm corpului timp să se adapteze. În dreapta avem vârful Cholatse (6.440 m). Din pas se deschide toată valea Khumbu, cu vârful Ama Dablam, imposibil de confundat. Pe partea cealaltă facem o traversare scurtă pe ghețarul Cho La, unde vezi gheață turcoaz. Primăvara, ghețarul și porțiunile din umbră pot fi înghețate, de aceea grödelele sunt pe lista de echipament.

Continuăm spre tabăra de bază și ajungem în Lobuche. Poteca din Dzongla se unește cu traseul principal lângă pasul Thukla, unde putem face o mică abatere până la memorialele ridicate în amintirea alpiniștilor și a ghizilor sherpa care și-au pierdut viața pe munții din jur.

Pornim spre Gorak Shep, ultimul sat de pe vale. Drumul trece pe lângă ce a rămas din ghețarul Khumbu, care se retrage, pe o vale glaciară acoperită de grohotiș sub care se află încă gheață. Rămânem aici două nopți: Gorak Shep e baza pentru Kala Patthar și pentru tabăra de bază.

Urcăm pe Kala Patthar la răsărit, înainte de micul dejun. De aici se vede cel mai bine vârful Everest și de aici se face fotografia lui clasică, nu din tabăra de bază. Coborâm la Gorak Shep pentru micul dejun.

Apoi mergem pe morena ghețarului Khumbu până la tabăra de bază, aproximativ 3,5 km într-un sens, cu o oprire pentru poze și filmări la piatra care îi marchează intrarea. Corturile din tabără sunt ale expedițiilor, care în primăvară se pregătesc de urcarea prin Cascada de gheață Khumbu, cea mai tehnică parte a drumului spre vârf. Ne întoarcem pe același drum la Gorak Shep, pentru a doua noapte acolo. E cea mai lungă zi după pasul Cho La.

Aici ne despărțim de cei care coboară direct spre Lukla. Mergem pe valea Khumbu în jos, până la Lobuche, apoi luăm poteca spre Dingboche, un sat cu ziduri de piatră care apără câmpurile de orz și de cartofi. După zilele de la peste 5.000 m, aerul de aici se simte mai bogat.

În Dingboche sunt mai multe magazine care închiriază echipament de alpinism. Dacă îți lipsește ceva pentru vârf (cască, piolet, colțari, ham, jumar sau coborâtor), aici e locul unde îl iei, după ce îl verifici împreună cu ghidul.

Urcăm pe valea Imja, pe lângă Chhukung, ultimul sat, și mai departe pe morena ghețarului Lhotse, până la tabăra de bază de sub Island Peak. Etapa nu e grea, dar peste 4.500 m altitudinea se simte la fiecare pas.

În tabără cunoaștem sherpa de altitudine, câte unul la doi participanți, și echipa care se ocupă de corturi și de bucătărie. După-amiaza facem lecția tehnică: cum mergi cu colțarii pe zăpadă și pe gheață, cum urci pe coarda fixă cu jumarul și cum cobori în rapel. Ne culcăm devreme, pentru că plecarea e la miezul nopții.

Plecăm pe la ora 1 noaptea, cu frontala, ca să ajungem sus în jurul orei 7 dimineața. Primele trei ore urcăm pe potecă și pe stâncă, până la marginea ghețarului, pe la 5.800 m, unde punem colțarii și ne legăm în coardă. Pe ghețar sunt câteva porțiuni asigurate cu corzi fixe și, uneori, scări peste crevase.

Ultima parte e o pantă de zăpadă de 300-400 m, cu înclinație de 30-45 de grade, asigurată în întregime cu coardă fixă, care duce direct pe creasta vârfului. De sus vezi Lhotse, Nuptse, Makalu, Ama Dablam, Baruntse, Cholatse și Mera Peak. Stăm câteva minute pentru poze, apoi coborâm pe același drum până în tabără și mai departe la Chhukung. Sunt 10-12 ore de mers, cea mai lungă și mai grea zi a turului.

Ziua asta e rezerva pentru vârf: dacă vremea sau starea grupului nu ne lasă să urcăm în ziua stabilită, încercăm a doua zi, iar coborârea spre Namche se face apoi într-o singură zi lungă, de aproximativ 24 km.

Dacă vârful a ieșit din prima, împărțim coborârea în două. Azi mergem până la Pangboche, unde se află cea mai veche mănăstire din valea Khumbu, cu Ama Dablam deasupra satului aproape tot drumul.

Coborâm prin pădurea de rododendroni până la Tengboche, unde e cea mai mare mănăstire din regiune. Dacă e deschisă, intrăm. Apoi coborâm la râul Dudh Koshi, îl traversăm și urcăm din nou spre Namche, cu Everestul, Lhotse și Nuptse în spate pentru ultima dată.

Revenim în pădure, aproape de râu. Dușul fierbinte din Lukla e foarte tentant, dar de multe ori dezamăgește: dușurile sunt solare, iar pe vreme înnorată dușul cald mai așteaptă până la Kathmandu.

Zborul de întoarcere e de multe ori mai zdruncinat decât cel de la dus. Din Ramechhap continuăm cu mașina până în Kathmandu. După două săptămâni pe munte, un duș, un masaj și o masă bună sunt bucurii de nepreț. Ce rămâne din zi e liber, pentru odihnă și cumpărături.

Zborurile din Lukla depind de vreme și se amână des. Ziua asta e rezerva pentru astfel de întârzieri. Dacă totul merge după program, o ai liberă în Kathmandu.

Transfer la aeroport, în funcție de ora zborului.